Sometimes camel

Vreo 3 zile in urma cumparasem o piesa de schimb pentru mashina mea, nu una noua, ca noua nu gasesc prin magazinele de piese (nu muzicale). Ca un reprezentant eminent al natziunii, l-am intrebat pe om: "Da yi di care-ni trebu nie?", sigur i-am zis totzi parametrii mashinii, iar el sigur a zis: "Dap' tat safpadeshti - mashina, dvigateliu, da daca n-a sa mearga, ma suni shi ni-o dai inapoi fara prableme". 

Deci, aici 2 gresheli care nu pot fi iertate unui om ce pretinde a fi oleaca deshtept:

1. Pe Google cautzi cum arata piesa respectiva nu dupa ce dai banii, da pyna te yntalneshti cu omu

2. Cynd piesa nu costa 20 de lei, autentifici notarial tranzactizia, ca dupa asta sa ai cum lua banii inapoi.

Pe scurt, de Vineri seara tot incerc sa ma intalnesc cu Jora, asha cel putzyn yl cheama pe "trii divetshi", sa-i dau piesa inapoi, asha cum ne-am intzeles, in cazul in care nu merge, shi tot de Vineri primesc cyte un "hai ca ma eliberez shi te sun". Daca yl shtitzi cumva, pe Jora cu razborca de Audi din Vatra, cu numarul de telefon 060011199, transmitetzi un privet din partea mea.

Sper shi eu la un happy end, da la moment inca ma regasesc in clipul ista :

Emotzii

Emotziile fac diferentza, intotdeauna, pentru orice decizie, activitate, shi implicit - rezultat.
Se trezesc in noi instinctele animalice de a utiliza fortza, atunci cand argumentele obiective shi motivate nu mai merg.
Uneori chiar vreau sa am o logica shi rabdare de robot, de o mashinarie care nu shtie ce inseamna sa fii animal, doar daca nu a fost programata pentru a se comporta atare. Dar sunt om, shi am undeva in adancul ADN-ului, bucatzica aia care tzine minte ce simtzea candva, cand era animal.
Unica solutzie e sa blochezi acest sentiment, sa-ti iai time out, pentru a privi situatia diferit, a te transforma in robot, shi a veni cu un nou set de argumente. Dar daca nu vreai? Nu vreai sa fii robot? Vreai sa ramyi cu acea particica de animal in tine, ca shi asha ai devenit 90% mashinarie...

E bine uneori sa faci shut down, sa ieshi de pe autopilot, shi sa scotzi animalul la plimbare...e ABSOLUT necesar.

Da iaaaca eu...

Noi nu suntem noi, la cineva dubla identitate se manifesta mai intens, la cineva mai putzin, dar oricum...sunt sigur ca 95% a incercat candva sa prezinte o alta realitate - eu ys director, eu am companie, eu primesc 1 000 de EUR salariu, eu peste 2 luni imi cumpar mashina noua, ma duc in Turcia la Ultra All Inclusive, shi am sex in fiecare seara cu 3 fete odata. 

Realitatea fiind - Sunt un simplu angajat, am salariu 400 de EUR, am o prietena, care are chef odata pe saptamyna, de abia ymi ajunge sa intretzin mashina ce o am shi in cel mai bun caz cred ca ajung in Bulgaria la 3 stele anul asta.
Shi realitatea nu e atyt de rea, daca sa te gandeshti ca traieshti in cea mai saraca tzara din Europa shi tot ce ai atins deja, e extraordinar...dar nu, cum pot eu sa fiu doar asha, adica cum sa shtie Misha? sau Andrusha?...ca eu am mai pytzyn ca dynshii? Prin urmare, se nashte: - "Iaaaca eu..."

Sursa imagine

Pis of shet

Un bun prieten (asha cel putzin vreau eu sa cred ca este) a scris ieri despre importanta gramaticii pentru un blogger, sau pur shi simplu un om. Eu nu o am cu gramatica, cel putzin reiesind din faptul ca scriu fara diacritice, e si asta o scriere agramata. Intrebarea mea este - sunt eu din cauza asta catalogat drept un prost? Poate, dar in mare parte de cei ce nu ma cunosc personal, shi atunci "i don't give a fuck" pentru parerea lor. Credetzi ca, asha scriind strymb "Din tat sufletu dau lu internatu ista de kopkii 100 000 mii di lei, cy lii greu lora", ei ma vor cataloga drept prost, sau agramat?

Nu neg importantza unei scrieri corecte, dar nu asta trebuie sa fie in prim plan cand analizezi "calitatea" omului. Pana la urma tot raman doar ideile, faptele...esentza omului, indiferent de faptul a scris el "iti" prin cratima sau fara.

E clar ce a avut omu in vedere scriind pe perete...paralel de gramatica si ortografie

Sursa imagine

Centru

"- Grisha, o venit o scrisoare din "tzentru", iara ini trimit controale
- Da-i in p*l@, noi cu Misha disara ni dushim dupa lemne
- Dap' or spune ca nu-i respectam, da amu cu vlastiu ista nish nu shtii shi li da in cap, or mai trimite o fufa shefa aishi
- Ap da! La dynshii cred ca ouale stau la cald, acolo in "Tzentru", da aishi, cum o pus asfaltu 2 ani in urma di alejeri, asha shi sta gluji la marjine de drum. Las s trimita, om vide cyt a vyjivi..."

Sunt sigur ca astfel de discutzii sunt in fiecare zi, in 80% din localitatize din afara Chisinaului, lumea acolo supravetzuieshte, sau cel putzin incearca, da voi zicetzi de identificare natzionala, cultura, limba...Urcatzi intr-o masina si mergetzi 15 km de la Chisinau in orice directzie, o sa gasitzi o alta lume.

Socializers

Suntem entitati sociale, asta incercam sa demonstram cel putzin, stand toata ziua pe Facebook, adaugand frenzi, sau cautand account-uri care dau follow back pe Twitter (ca nu le pot zice oameni reali, sunt un fel de robotzi oricum). E asta o demonstrare a faptului ca suntem un fel de social people? NU! Parerea mea umila, hiperactivitatea pe retzele sociale virtuale, cel putzin pentru cei ce incearca sa ajunga la 5 000 de "prieteni" e in mare parte generata de lipsa unei activitati sociale in viatza reala...nu se poate compara like-ul unei poze pe Facebook, sau un retweet, cu un "Aratzi bine azi!", spus face to face la o cafea.

Inchide Facebook-ul si da un telefon, sunt sigur ca cineva va fi placut surprins ca vreai sa-l vezi la o cafea si nu sa-l rogi sa dea Like la vreo poza.