Realizari

Vorbeam de realizari ieri cu un prieten si am ajuns la concluzia ca realizarile sunt vazute diferit de cel care a realizat ceva si cei din jur, care vad aceasta realizare. Si aici am inteles ca de fapt, cum esti vazut de ceilalti, la fel e generat de cel ce realizeaza ceva, si respectiv am "gasit" 2 tipuri de "realizatori":

1. Cei ce au realizat ceva ce chiar merita apreciat, dar ei considera asta ceva normal si nimic deosebit in a-ti face foarte bine lucrul (sau ceea ce faci);
2. Cei ce nu au realizat mare branza, dar prezinta asta ca demn de premiul Nobel.

Cei din a 2-a categorie sunt mai multi, asta asha, inca o concluzie pe final.

Provocari...

Mereu am acceptat orice provocare noua, si una prospeshioara, de sambata asta, se anunta a fi una interesanta, si nu de aia ca eu sunt primul care trece de ea, sunt multi care au facut si o profesie din asta, pur si simplu eu nu m-am gandit la ea, cel putin nu ma gandeam in viitorul apropiat.

Sunt gata sa accept provocarea, mai ales ca si protagonistii provocarii sunt unii deosebiti, asa ca intorc foaia si incep sa scriu o noua pagina in viatza mea.

Mia+Iachi - nashi NEnormali voua va doresc (asta o sa fie mai simplu de realizat, cu normalitatea in ziua de azi sunt probleme)

Europa

Moldovenii cred ca daca noi vom deveni "cumva" parte a UE, o sa fie shi la noi curat, marcaje rutiere pe drumuri, si multe semne de circulatie. N-are cum sa fie altfel, de unde au luat-o unii, ca asta trebuie sa vie de la noi, de la fiecare din noi, sa pastram curatenia, sa cerem marcaje rutiere desenate nu cu var inainte de Pashti...asta tot o sa se intample imediat cum UE isi va deschide bratzele, shi de acolo o sa bata un vant care tot o sa schimbe.

Limite

In noaptea dintre ani am primit un cadou, o foitza pe care era scris ca banii ce puteau fi cheltuiti pe o eventuala pereche de ciorapi (sau alt cadou la fel de palpabil), au fost donati pentru salvarea vietzii cuiva, shi atasat extrasul de la terminal cu confirmarea "cadoului". Am avut un sentiment straniu, prima data am simtzit ca ajut pe cineva, deshi nu eu am facut acest gest shi tot atunci am inteles ca noi suntem totushi materialishti, au ramas foarte putzini cei ce pot pashi peste "daca nu pun myna, shi nu vad cu ochii mei, atunci nu exista"...

Asta imi doresc mie, si celor ce vor citi aceste randuri "Treceti peste limite, fitzi mai buni".

Acum trebuie sa-mi revin, a fost grea conshtientizarea ca shi eu sunt in cutie.