Cand nu shtii

Fiecare are comportament diferit cand nu shtie:
Unii devin agresivi, pentru a "acoperi" lipsa unui raspuns sau unor cunoshtintze.
Altzii pur si simplu tac, nu spun nimic (incearca sa arate ca sunt mai inteligentzi un pic shi se tzin de proverbul "De taceai, filozof ramaneai")
Altzii recunosc ca nu shtiu, pe ashtia yi respect, e foarte greu sa recunoshti ca nu shtii ceva (a nu se include aici shi cei, care continuu raspund cu "nu shtiu", aici multzi creieri nu-tzi trebuie)

Eu sunt un fel de combinatzie dintre ultimii doi, se mai trezeshte uneori in mine dorintza de a-mi demonstra "inteligentza" shi cunoashterea proverbelor.

E bine sa nu shtii, sa nu shtii totul, dormi mai linishtit.

Deprinderi

Un om bun a zis azi o chestie, care m-a facut sa-mi aduc aminte de mai multe. El a zis ca la un moment dat te deprinzi si nu mai depui nici un efort pentru a te comporta cumva altfel.
E mai simplu sa suni la un cumatru de la politzie, decat sa conduci mashina regulamentar, e mai simplu sa pui o bere verihsorului de la Fisc, decat sa-tzi tzii in regula conturile si documentele financiare.

Ce e de rau in toata situatzia asta? Ca ea are un final destul de tragic, la un moment dat toate se termina si cumatrul din politzie shi verishorul de la Fisc, dar deprinderea ramane, shi in loc sa te mobilizezi shi sa le pui pe toate pe policioare, cautzi solutzii de a gasi alt cumatru shi alt verishor.

Deprinderile sunt destructibile, pentru a crea ceva trebuie sa ieshi din zona de confort.